Drumul mătăsii | Istoria sericiculturii | Rolul lui Zhang Qian
| Index articol |
|---|
| Drumul mătăsii | Istoria sericiculturii | Rolul lui Zhang Qian |
| Drumul mătăsii - pagina 2 |
|
Drumul Mătăsii sau mai corect Drumurile Mătăsii, reprezintă căi comerciale de importanţă internaţională, de-a lungul cărora se transportau mătăsuri din China în alte regiuni asiatice şi în cele europene. Istoricul francez Femard Braudel, în lucrarea sa „Civilisation materielle, economie et capitalisme" subliniază faptul că materiile prime textile au părăsit ţinuturile lor de baştină, fiind orientate în direcţii unde acestea lipseau, croindu-şi căi de pătrundere în diferite zone ale globului. în antichitate şi în evul mediu şi alte materii prime au fost transportate de la baştină şi implementate în alte regiuni, încât se vorbeşte nu numai de drumul mătăsii, ci şi de drumul mirodeniilor, drumul ceaiului, drumul cafelei, al porumbului, al cartofului, al grâului, al orezului, al tutunului etc. Cele mai interesante drumuri sunt însă cele ale mătăsii.
Primele căi de transport al mătăsii din China spre Asia Centrală şi spre Mediterană au apărut în antichitate, cu circa |
O primă cale de exportare a mătăsii a funcţionat între anii 206 î.e.n. şi sfârşitul mileniului I al erei noastre, care străbătea sud-vestul Chinei între oraşele Chengdu (provincia Sichuan) şi Dali din vestul provinciei Yunnan, de unde se îndrepta spre Birmania şi India.
În anul 122 î.e.n., un demnitar chinez Zhang Qian, întors dintr-o misiune diplomatică în Afghanistan, a raportat împăratului Wudi din timpul dinastiei Han (140-87 î.e.n.), că pe pieţele din această ţară a văzut pânză de mătase produsă în Sichuan. în acelaşi timp el a aflat că acele produse chinezeşti au fost aduse în Afghanistan din India, prin intermediul negustorilor chinezi din Sichuan; rezultă prin urmare că între Sichuan şi India exista în vremea aceea un drum comercial. Demnitarul Zhang Qian a sugerat împăratului Wudi să deschidă un drum comercial în sud-vestul ţării. împăratul a fost de acord cu propunerea făcută şi a luat măsuri în scopul deschiderii unui drum comercial spre India. După unele nemulţumiri şi intervenţii miliare, a început construcţia drumului numit „Bonan", cale prin care mătasea chinezească şi alte produse ajungeau în Birmania şi India. în acest mod a luat naştere anticul drum al mătăsii, plecând din oraşul Changan (Xian), capitala imperiului Tang. La circa 20 km de acest drum se află muntele Bonan, de unde şi-a luat numele şi această cale; o porţiune din acest drum se poate vedea şi astăzi.
În perioada dinastiei Tang, China avea legături cu multe ţări şi regiuni ale lumii. De-a lungul acestui drum, care avea o lungime de peste 500 km au apărut noi oraşe şi târguri, iar cele existente s-au dezvoltat mult.
Se pare că de mai multă vreme a existat o cale accesibilă transportului, care pleca din provincia Henan a Chinei vechi, trecea prin Mongolia, traversa munţii Kunlun şi ajungea în localitatea Wakhan din Afghanistan. Se consideră că aceasta era prima cale de legătură între China şi Apus.
De fapt drumul mătăsii, care pleca din Changan (Xian) capitala Imperiului, ajungea până la Roma, Veneţia şi Lyon; acest drum măsura zeci de mii de km. Pe această rută, mătasea chinezească aranjată în caravane, se îndrepta spre Lanzhou, Wawei şi ajungea la Dunhuang. Acest drum traversa râul Weishui, Câmpia Guangzhou, Podişul Langdong, Coridouri, Hexi şi apoi se îndrepta spre Dunhuang. De aici drumul se bifurca: o cale se îndrepta spre nord, trecând prin localităţile Turpan, Kuche, Semarkand şi ajungea la Maru; a doua cale se orienta spre sud, trecând prin orăşelele Minteng, Hetian şi Shache, traversa Pamirul şi prin Wazirabad se întâlnea cu prima cale la Maru. De aici drumul continua spre Damghan, Teheran, Bagdad, Palmyra, de unde o bifurcaţie trecea prin Damasc şi Beirut, iar alta continua spre Antakya, iar de aici ajungea la Istambul. Se formase deci o legătură directă, pe uscat, între China şi Europa, respectiv din capitala Changan (Xian) până la coasta de răsărit a Mării Mediterane. Timp de 15 secole, începând cu secolul II î.e.n. şi până în secolul XIV, drumul mătăsii a făcut legătura între cele mai vechi civilizaţii ale lumii: China, India, valea Tigrului şi Eufratului, Egipt, Grecia, Bizanţ şi Roma. Se înţelege că drumul mai potrivit de la Istambul spre Roma era cel maritim. De la Roma mătasea ajungea în alte oraşe ale Italiei şi apoi ale Franţei şi în mod special la Lyon.