Creșterea viermilor de mătase

Cunoaşterea anticipată, cu o cât mai mare exactitate, a nivelului producției de frunză este o cerință necesară într-o sericicultură modernă.

Astfel, pe lângă aflarea posibilităților de realizare a viitoarelor cantități de frunză, evaluarea contribuie la stabilirea din timp a cantităților de ouă de viermi de mătase pe fiecare serie de creştere şi asigurarea capacităților de transport şi furajare.

De mare importanță în evaluarea producției de frunză este cunoaşterea exactă a suprafețelor cu dud şi a numărului real de pomi care se calculează cu relația:

unde:

nd = numărul real de duzi (total);

a = distanța de plantare între rânduri;

b = distanța de plantare a duzilor pe rând;

S = suprafața totală cu duzi în ha.

În plantațiile intensive cu dud-tufă, numărul minim de duzi după care se determină producția de frunză este de 2%, iar cele în sistem clasic, de 5%.

Pentru ca evaluările să fie cât mai reale, se aleg duzii cei mai reprezentativi ca vigoare, stare de sănătate şi încărcătură de lăstari, dispuşi pe diagonala parcelei, evitându-se duzii din rândurile mărginaşe.

Evaluarea estimativă se efectuează în perioada repausului vegetativ cu 25-35 zile înainte de pornirea sevei, respectiv finele lunii februarie – începutul lunii martie.

Se recoltează lăstarii de pe duzii marcați, tăindu-se în cep scurt de 1-2 ochi. Apoi se numără pe total şi ce rezultă se împarte la numărul de duzi luați ca probă pe fiecare hectar. Se determină numărul de muguri viabili pe lăstarii recoltați, iar numărul mediu de muguri viabili se află prin împărțirea numărului total de mugurii viabili la numărul de lăstari analizați.

Având la bază aceste elemente, producția de frunză se calculează, prin formula:

în care:

Pf = producția totală de frunză, de dud, în kg;

nd = numărul real de duzi existenți, în bucăți;

nl = numărul mediu de lăstari pe un aud;

nm = numărul mediu de muguri viabili pe un lăstar care se înmulțeşte cu 10 (considerând că din fiecare mugur rezultă în medic cel puțin 10 frunze de dud);

gf = greutatea medic a unei frunze (în grame) care diferă în funcție de soi şi hibrid, astfel:

- soiuri româneşti – 2,8 g

- soiuri chinezeşti – 3,1 g

- soiuri sovietice – 3,0 g

- alte soiuri – 2,0 g

- dud hibrid – 2,3 g

- dud comun – 1,8 g

Pentru a asigura operativitatea şi precizia în evaluarea producției, datele rezultate cu privire la numărare şi cântărire se înscriu în fişele de evaluare, după modelul următor:

Evaluarea definitivă se face pe perioada creşterii larvelor în vârstele tinere şi constă în cântărirea frunzelor sau a lăstarilor la un număr minim de 15 duzi/ha, luați în diagonala parcelei respective.

Se face media pe un dud care se înmulțeşte cu numărul real de duzi/ha, aflându-se, în felul acesta, producția totală de frunză sau lăstari/ha.

Pentru transformarea cantității de lăstari în echivalență frunză, se pot utiliza următorii coeficienți:

- soiuri româneşti – 40-45%;

- soiuri chinezeşti – 48-50%;

- soiuri sovietice – 45-48%;

- alte soiuri – 40-45%;

- dud hibrid – 30-33%;

- dud comun – 25-28%.

La duzii de aliniamente şi în sistem clasic evaluarea producției de frunză se face ca şi la duzii cu tufă ținând seamă de volumul coroanei în m³, considerând că există o corelație directă între aceasta şi producția de frunză.

Volumul coroanei se determină după formula: 

în care:

D1 şi D2 = cele două diametre ale coroanei perpendiculare unul pe altul;

H = înălțimea coroanei, în funcție de mărimea coroanei, producția medie de frunză rezultată din determinare se înmulțeşte cu un coeficient de corecție de 1,8 la duzii cu coroana mare (deasă), 1,1 la cei cu coroana mijlocie şi 0,6 în cazul coroanei mici (rare).

În raport cu producția de frunză rezultată din calcul, se planifică încărcătura de gogoşi de mătase, având în vedere un consum normat de 17,5 kg frunză pentru obținerea unui kilogram de gogoşi de mătase.