Înfiinţarea microplantaţiilor de dud
Pentru acest lucru este nevoie de un teren arabil a cărui suprafaţă diferă (0,5 -1 ha) în funcţie de numărul de puieţi de dud care urmează să fie plantaţi. Terenul se fertilizează cu gunoi de grajd 40 t/ha din toamnă, după care se ară la adâncimea de cel puţin 40 cm. Primăvara, timpuriu, se mărunţeşte terenul până când se formează un strat afânat de 5-8 cm adâncime. Puieţii de dud, odată primiţi, se stratifică imediat în şanţuri, acoperind rădăcina cu pământ mărunţit şi umed. Se va avea în vedere ca puieţii să nu fie stratificaţi în locuri unde bălteşte apa. După pregătirea terenului se recomandă plantarea puieţilor toamna său primăvara, după ce trece pericolul îngheţului. |
Pentru plantarea unui hectar de teren sunt necesari 8000 de puieţi de dud, ţinând cont că plantarea se face la 0,5 m pe rând şi 2,5 m între rânduri, pentru plantaţie tip tufă joasă. Plantarea se face manual, efectuând gropi cu dimensiunile în funcţie de mărimea rădăcinilor. Pentru ca rândurile să fie drepte, se va folosi o sârmă lungă de 50 m pe care se fac semne cu vopsea la intervale de 0,5 m.
Înainte de plantare se efectuează fasonarea rădăcinilor (fig. de mai jos), operaţiune ce constă în scurtarea rădăcinilor princ -pale la 20-30 cm, Iar a celor subţiri la 10-15 cm; în acelaşi timp, se elimină rădăcinile bolnave, zdrobite, rupte sau despicate.
După fasonare, duzii se mocirlesc într-un amestec format din trei părţi pământ şi două părţi bălegar de vită cu scopul aderării mai puternice a solului pe rădăcini, a stimulării căluşarii şi emiterii de noi rădăcini.
Puieţii se introduc în gropile făcute, în aşa fel încât rădăcina să fie introdusă până la colet.
La plantare, pământul fertil de la suprafaţă trebuie să fie pus în contact cu rădăcinile duzilor, iar cel scos din fundul gropii se pune la suprafaţă, apoi se tasează bine călcându-se pământul pe rădăcini.
Verificarea unei plantări corecte se va face prin încercarea de a scoate puietul cu mâna, dacă nu se reuşeşte, plantarea este corespunzătoarea. O plantare incorectă va duce la uscarea puieţilor. Dacă primăvara este secetoasă, se udă fiecare puiet în parte, apoi se calcă solul în jurul acestuia. Muşuroirea puieţilor este obligatorie, de ea depinzând în mare măsură prinderea acestora.
După muşuroire, cu ajutorul foarfecii de vie, se face tăierea puieţilor în aşa fel încât să nu rămână decât 2-3 centimetri din tulpină deasupra muşuroiului.
În momentul în care apar primele frunzuliţe în vârful tulpinii rămase descoperite, se desfac muşuroaiele şi se udă puieţii cu 5-10 litri de apă, dacă timpul este secetos.
În primul an de la plantare, primăvara devreme, se efectuează tăierile de formare a coroanei şi anume: tufa joasă la 15-20 cm, tufa înaltă la 40-50 cm, cordon orizontal la 50-60 cm sau trunchi înalt la 60-120 cm.