Înfiinţarea şi îngrijirea plantaţiilor - Organizarea și pregătirea terenului
| Index articol |
|---|
| Înfiinţarea şi îngrijirea plantaţiilor |
| Organizarea și pregătirea |
Crearea unor condiții optime pentru creşterea şi dezvoltarea duzilor, urmărind sporirea producției de frunză şi îmbunătățirea calității ei, depind de o cât mai bună organizare a terenului.
Organizarea teritoriului are drept scop realizarea unor condiții optime în aplicarea complexului de măsuri necesare pentru folosirea judicioasă şi cu eficiență economică a terenului, obținerea producțiilor constante de frunză.
Se are în vedere, ca amplasarea parcelelor să folosească cât mai complet terenul şi să se asigure o rețea de drumuri judicios amplasate pentru o circulație normală în diverse părți ale plantației.
Principalele clemente care stau la baza organizării teritoriului pentru plantarea duzilor constau în delimitarea suprafeței, parcelarea, fixarea rețelei de drumuri, a posibilităților locale de irigare şi a construcțiilor necesare.
Zona afectată diverselor construcții va fi limitată la o suprafață cât mai restrânsă, situată în spații de teren slab productiv.
Parcelarea terenului se face ținând scamă de relieful locului şi de orientarea sistemului de irigare, acolo unde este cazul. Mărimea parcelei variază în raport cu caracterul plantației şi anume: plantațiile intensive pentru producerea de frunză pot ajunge la 10-15 ha. Orientarea parcelelor are o importanță deosebită în repartizarea uniformă a luminii pe ambele laturi şi în dirijarea curenților de aer pe spațiile dintre rânduri, efect ce se realizează pe direcțiile N-S sau N-E şi S-V. Forma parcelei va fi pătrată sau dreptunghiulară, iar când nu există această posibilitate, ea va trebui să adopte forma topografică a locului.
Amenajarea terenurilor în pantă în vederea înființării plantațiilor de dud cuprinde o serie de lucrări privind: terasarea, efectuarea de debuşee şi cleionaje.
Terasarea terenului se execută pe versanții cu limita inferioară de pantă de 12-14%, după ce, în prealabil, s-au trasat celelalte elemente ale organizării teritoriului: drumuri, zone de întoarcere etc. Pentru terasare se vor alege versanți cât mai uniformi, fără denivelări accentuate cu soluri cu drenaj intern bun, care potențial nu prezintă pericol de alunecare.
Terasele pot fi continue şi individuale. Lățimea platformei trebuie să fie un multiplu al distanței dintre rândurile de dud. Când versantul este uniform, terasa se materializează prin picheți pe întreaga lungime cu ajutorul nivelei, după care un număr de 5-10 terase se materializează în paralel cu traseul acesteia. Pe terenurile în pantă, lățimea parcelelor va fi invers proporțională cu mărimea pantei. Rețeaua de drumuri trebuie amplasată în funcție de suprafața plantației şi de împărțirea ci în trupuri, precum şi căile de comunicație existente, care fac legătura cea mai scurtă cu căile moderne de acces comunale şi județene. Drumurile de exploatare în plantațiile de dud situate pe terenurile în pantă trebuie judicios amplasate, deoarece altfel, cu timpul se transformă în ogaşe, devenind impracticabile. Drumurile principale, care fac legătura între spațiile de creştere şi plantația de duzi, sunt situate de cele mai multe ori, pe firul văilor şi cumpăna dealurilor şi au lățimea de 6 m. Este de preferat ca aceste drumuri să fie pietruite. Între aceste drumuri, în funcție de lungimea şi înclinarea versantului, se execută la distanțe de 100-300 m drumuri transversale, de 4 m lățime, delimitând parcelele pe direcția curbelor de nivel. Aceste drumuri au o uşoară pantă longitudinală (2-3%) şi sunt prevăzute cu canale de colectare a apelor. Împrejmuirea plantației este necesară pentru protecția acesteia contra animalelor şi asigurarea unei circulații dirijate pe fluxul tehnologic. Pregătirea terenului este prima operație din ansamblul lucrărilor care au ca scop realizarea unor condiții optime pentru cultura dudului.. Reuşita unei plantații de dud, ca şi dezvoltarea sa ulterioară, este condiționată în mod deosebit de pregătirea terenului înainte de plantare. Într-un teren desfundat, rădăcinile dudului se dezvoltă foarte repede, încă din primii ani, ceea ce duce la obținerea unor producții mari de frunză, pe lângă faptul că procentul de prindere este de 90-100%. |
Mobilizarea profundă a solului este o lucrare de mare importanță pentru reuşita unei plantații, mai ales, pe solurile mai grele şi mai puțin aerate. Se realizează pătrunderea, înmagazinarea şi menținerea apei în sol, aerisirea solului, distrugerea buruienilor, ameliorarea şi formarea condițiilor de structură în orizontul superior al solului.
Desfundarea trebuie făcuta în iulie-august pentru plantările de toamnă şi în octombrie-noiembrie pentru plantările de primăvară.
Adâncimea de desfundare este de 40-50 cm în regiunile cu precipitații suficiente şi de 60-70 cm în regiunile secetoase.
În cazul în care solul este subțire şi nu este posibilă desfundarea la adâncimi mari, se efectuează o arătură la 30-35 cm. Pe terenurile în pantă, desfundarea sau arătura se execută de-a lungul curbelor de nivel. Prima brazdă din aval, mai puțin adâncă, de 0,40 m şi mai puțin lată de 0,45 m după care se continuă prin brazde late de circa 0,40 m dar adânci de 0,70 m. După terminarea lucrărilor de desfundare, se trece la nivelarea platformei. Taluzurile se consolidează prin însămânțare cu ierburi perene.
Pentru desfundat se foloseşte plugul reversibil de desfundat, tractat de tractorul greu S-1300 sau S-1500.
Înainte de desfundat, se iau măsuri de sporire a fertilității solului.
În funcție de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive, necesare pentru creşterea şi dezvoltarea dudului, se administrează 40-60 t/ha îngrăşăminte organice care se împrăştie pe suprafața terenului înainte de desfundare, împreună cu 120 kg/ha azotat de amoniu, 60 kg/ha superfosfat şi 60 kg/ha sare potasică, substanță activă, care ridică simțitor calitatea frunzei de dud.
În cazul plantării duzilor sub formă de cordon orizontal şi gard viu, se sapă manual şanțuri continue pe toată lungimea rândurilor, având lățimea de 1 m şi adâncimea de 60-70 cm.
Terenul desfundat în toamnă, în vederea plantării de primăvară, este lăsat peste iarnă în brazda crudă pentru a fi expus agenților atmosferici şi înmagazinării apei. Până la plantare, terenul desfundat se menține afânat şi curat de buruieni, iar înainte de plantare se poate executa şi tăvălugirea pentru a se înlătura spațiile goale din sol.
După efectuarea lucrărilor de pregătire a terenului în vederea plantării, urmează pichetarea. Lucrarea de pichetare constă în stabilirea locului fiecărui dud, corespunzător sistemelor şi distanțelor de plantare adoptate.
În practică, se folosesc următoarele sisteme de pichetare: dreptunghi, pătrat, în chinconz.
Sistemul în dreptunghi este folosit cel mai frecvent în practică, în special, în cazul înființării plantațiilor intensive. În acest sistem, distanța dintre rânduri este mai mare decât distanța pe rând. Pentru pichetare se foloseşte sârma de pichetare, cu lungimea de 100-150 m, marcată corespunzător la distanțele de plantare a duzilor pe rând. Sârma trebuie să fie bine întinsă, după care în dreptul sârmelor se fixează picheți.
Sistemul în pătrat se realizează atunci când distanțele de plantare între rândurile de duzi şi între duzi pe rând sunt egale, obținându-se astfel un patrulater cu toate laturile egale.
Sistemul în chinconz este aplicat pentru plantările în cordon orizontal şi gard viu. În acest caz, orice dud dintr-un rând va fi situat în mijlocul distanței dintre duzii pe de rândul vecin, formând cu ei un triunghi.