Creșterea viermilor de mătase

     În ampla acțiune de modernizare şi intensificare a sericiculturii, necesarul de material săditor de dud s-a mărit, ceea ce impune adoptarea de metode mai eficiente şi rapide pentru obținerea puieților intr-un timp scurt.

Metoda producerii puieților de dud în solarii permite scurtarea cu un an a ciclului de producere a materialului săditor şi folosirea mai judicioasă a forței de muncă în perioada iarnă-primăvară.

Parcela destinată amenajării solariilor trebuie să fie ferită de vânturile dominante (în special din direcția nord), cu o uşoară pantă de 0,5- 1% şi să aibă în apropiere, la cel mult 800 m o sursă de apă nepoluată pentru udări şi tratamente.

Pentru prevenirea distrugerii puieților abia răsăriți de larvele unor dăunători (nematozi, coropişnițe etc.) odată cu desfundarea terenului se încorporează în sol unul din produsele: Nemagon 20 (granule) 20 g/m², Nemafos – 30 g/m², Basamiat – 50 g/m², Galathion 20-25 g/m², Temir 10 G 60-80 g/m², Lindatox 3% – 40 g/m². În acelaşi scop se folosesc momeli otrăvitoare pregătite din tărâțe de grâu în amestec cu Duplitox 3 + 5 - 5%, repetate după 6-7 zile.

Scheletul metalic al solariilor se va monta pe direcția nord-sud, pentru a beneficia de razele solare, și se va ancora puternic prin legarea de țăruşi înfipți în sol la 80 cm adâncime. Perpendicular pe arcade se întinde longitudinal sârmă galvanizată de 2,2 mm din 20 în 20 cm pentru asigurarea întinderii uniforme a foliei de polietilenă lată de 7-12 m şi groasă de 0,2 mm.

Fixarea foliei pe scheletul metalic se face fie longitudinal, fie sub formă de solzi, petrecându-se la margini pe lățimea de cca 40 cm. Aşezarea foliei trebuie să înceapă din capătul opus direcției vântului dominant.

Ancorarea foliei împotriva vânturilor se realizează cu ajutorul unor benzi din material plastic (propilenă), dispuse în formă de „X” pe porțiunea dintre două arcade succesive.

În primăverile secetoase se va face o irigare de aprovizionare cu o normă de udare de 200-400 m³ apă/ha.

Terenul din interiorul solariilor se modelează grădinăreşte, în straturi late de 1 - 1,5 m înălțate la cca 30 cm cu alei de 40-50 cm pe toată lungimea solarului.

Pentru a realiza încălzirea solului este necesar ca solariile să fie acoperite cu 8-10 zile înainte de semănat. Epoca optimă de semănat este între 25 februarie - 15 martie. Semănatul se face cu sămânță încolțită. Ca urmare, cu 5-6 zile înainte de semănat se introduce sămânța la înmuiat în apă, la temperatura camerei, unde se ține timp de 48 ore, schimbându-se apa zilnic. Apoi se spală la jet de apă şi se întinde pe saci de iută umectați zilnic, asigurând permanent 24-25°C pentru a forța încolțirea seminței. Când lungimea radicelei ajunge la 4-5 mm, sămânța se usucă la umbră, apoi se amestecă cu nisip în raport de 1:10 şi o plantă indicatoare (salată, ovăz etc.), urmând ca semănatul să se execute imediat.

Semănatul se poate efectua manual în şănțulețe distanțate între ele la 20 cm şi nu mai adânci de 2 cm, în aşa fel încât semințele să cadă uniform pe fundul rigolei la cca. 10-15 mm una de alta. Se presară pe deasupra un amestec de mraniță cu nisip fin de râu spălat, care se tasează uşor şi se nivelează. În nisip, plăntuța evoluează rapid, iar buruienile apar mai greu.

Straturile însămânțate cu dud se udă cu jeturi fine de apă care umectează substratul pe adâncime de 4 - 6 cm. Cu bune rezultate se practică şi sistemul de acoperire a straturilor cu folie subțire sau recuperată din material plastic, urmărindu-se, în continuare, momentul răsăririi plantelor pentru a înlătura imediat folia şi a le asigura cât mai mult lumină. Prin această măsură se acumulează un plus de temperatură de 4 - 10°C.

Semănatul se poate efectua şi direct în cuburi nutritive, asemănătoare celor folosite în legumicultură, pahare din material plastic sau pungi de polietilenă, înalte de 10 cm şi late de 7-8 cm, perforate la partea inferioară, pentru a asigura drenajul apei în exces.

Amestecul de pământ folosit pentru umplerea ghivecelor se compune din: o parte mraniță, o parte pământ de țelină şi o parte nisip de râu. În momentul umplerii ghivecelor se adaugă la fiecare metru cub de amestec, câte 1 kg azotat de amoniu, 2 kg superfosfat şi 1 kg sare potasică.

În fiecare ghiveci se pun la adâncimea de 2 cm, câte două-trei semințe încolțite, a căror radicelă nu trebuie să depăşească 3- 4 mm, deoarece se rupe foarte uşor.

Norma de sămânță la solar se calculează în funcție de puterea de germinație, astfel încât la 85-90% germinație se recomandă a se folosi 1,3-1,5 g/m², cantitatea crescând proporțional cu scăderea germinației.

Pentru realizarea densității optime, imediat după răsărire se va face controlul culturii şi se vor reînsămânța golurile. Până la răsărirea puieților, este bine să fie o temperatură de 18-20°C, în funcție de intensitatea luminii. În condiții normale de temperatură şi umiditate, răsărirea are loc în 6-8 zile.

Pentru combaterea preventivă a bolilor criptogamice, după răsărire puieții se stropesc săptămânal cu zeamă bordeleză 0,5%, Topsin 0,07% Rydomil plus 2,5 kg/ha sau Derosal 0,07%. În vederea obținerii unor puieți bine dezvoltați, se pot folosi două-trei fertilizări extra-radiculare cu soluții nutritive ce conțin 150 g azotat de amoniu 200 g superfosfat 100 g sulfat de potasiu la 100 l apă.

Pentru prima fertilizare se folosesc 5-6 l/m³ când plantele au 6-7 frunze iar la următoarele fertilizări câte 8-10 l/m², lucrarea fiind urmată de spălarea aparatului foliar. Rezultate foarte bune dau şi îngrășările cu urină sau cu must de gunoi diluat cu apă în proporție de l:4, dând 1 litru soluție la 5 m liniari de şanț, când puieții au înălțimea de 10-12 cm, fără a stropi şi plantele.

La apariția buruienilor se face plivitul manual numai după ce, în prealabil, se umectează solul pentru a nu smulge sau disloca şi plăntuțele de dud.

Prima praşilă între rânduri se va aplica când plantele au 4-5 frunzulițe ocazie cu care se execută şi primul rărit. Al doilea rărit se face de obicei la 15-20 zile după primul. Zilnic se face aerisirea spațiului prin capetele solariilor, iar în zilele prea călduroase aerisirea se face şi prin zona de mijloc, astfel încât temperatura să fie menținută în limitele optime dezvoltării normale a plantelor (22- 28°C).

Selecția puieților se execută pe toată perioada de vegetație prin metoda alegerii în masă.

După recoltare puieții se sortează în funcție de vigoarea tulpinii în regiunea coletului şi calitatea sistemului radicular.

Imediat după sortare se trece la mocirlirea şi stratificarea lor.