Creșterea viermilor de mătase

Duzii se pot planta toamna sau primăvara. Perioada cea mai bună pentru plantare este toamna, începând din luna octombrie (după căderea frunzelor) şi terminând cu 15-20 zile, înainte de venirea gerurilor.

Numai în anii cu toamnă secetoasă şi în regiunile cu ierni aspre, fără zăpadă, este mai bine ca plantarea să se facă în primăvară, cu condiția ca aceasta să se execute cât mai devreme şi în teren desfundat sau gropi făcute din toamnă.

Printre avantajele plantării de toamna, amintim faptul că până în primăvară rădăcinile îşi vindecă rănile şi reuşesc chiar, să-şi formeze rădăcinile noi. Pământul se așează mai bine, stabilindu-se un contact strâns cu rădăcinile încă din timpul iernii. Precipitațiile căzute în timpul iernii şi primăverii găsesc materialul deja plantat. Acest fapt asigură o prindere mai bună şi o rezistență mai mare la seceta din timpul verii. Gropile de plantare se execută lângă fiecare pichet; ele trebuie să aibă asemenea dimensiuni, încât să cuprindă în întregime rădăcinile dudului în momentul plantării. Atunci când întreaga suprafață a fost desfundată la 60-70 cm săpatul gropilor, se poate face odată cu plantarea duzilor. Când terenul a fost desfundat la adâncimi mici de 40-50 cm, dimensiunile gropilor vor fi de 0,60/0,60/0,80 m. Dacă terenul nu a fost desfundat, gropile se fac cu două-trei luni înainte de plantare, iar dimensiunile lor vor fi de1/1/0,8 m. În cazul înființării plantațiilor de dud sub formă de trunchi pitic, se fac şanțuri late de 1 m la distanța de 2,5 sau 3 m, cu adâncimea de 0,5 m. Cu cât terenul este mai greu (argilos), cu atât gropile trebuie făcute mai mari. Un amănunt care trebuie respectat la săpatul gropilor: pământul provenit din primul rând la cazma (pe adâncimea de 25-30 cm) se aşează într-o parte a gropii, iar restul de pământ – în partea opusă. Deci, pământul scos din groapă trebuie depus în două muşuroaie. Acest fel de aşezare a pământului va fi de folos la plantarea duzilor, ținând seama că cel mai bun pământ este cel de la suprafață. Pereții gropilor trebuie să fie drepți, astfel încât groapa să nu se strâmteze la fund. Pietrele, cioburile şi resturile de rădăcini găsite la săpat se adună şi se îndepărtează.

Plantarea propriu-zisă constă în aşezarea puieților de dud vertical lângă peretele gropii din partea pichetului, ținându-se bine cu mâna. Este indicat ca duzii să fie plantați în partea de nord, nord-vest sau vest a tutorilor, pentru ca aceştia să nu umbrească trunchiul dudului şi să ferească scoarța tânără de oscilațiile mari de temperatură din a doua jumătate a iernii, care, de regulă, provoacă plăgi (arsuri) pe trunchi.

Operația plantării duzilor cu trunchi decurge astfel:

La mijlocul gropii se face un muşuroi (are rolul, de a completa golul de sub rădăcinile duzilor) mai mare sau mai mic, în aşa fel ca puietul, aşezat cu rădăcinile pe muşuroi, să prezinte coletul la adâncimea dorită (coletul este porțiunea de trecere dintre rădăcină şi trunchi care se recunoaşte prin diferența de nuanță de culoare). În regiunile secetoase şi pe versanții cu pericol de eroziune, duzii se plantează cu 2-3 cm mai adânc, iar în regiunile mai umede, cu 1-2 cm mai în față. Un dud este bine plantat când la două-trei săptămâni după plantare, coletul dudului se găsește la nivelul solului. Plantatul prea superficial duce la scăderea simțitoare a procentului de prindere şi a gradului de dezvoltare a duzilor.

Se fixează puietul cu rădăcinile răsfirate pe muşuroiul din fundul gropii, se acoperă rădăcinile cu pământ de la suprafață, mărunt, apoi puietul se saltă uşor pentru ca pământul să pătrundă complet între rădăcini. După ce rădăcinile au fost acoperite cu un strat de 3-4 cm, se calcă pământul din groapă începând de la margine către centrul ei. După primul călcat se așează în fiecare groapă 3-4 kg gunoi de grajd bine descompus (mraniță), 20-30 g azotat de amoniu, 20-30 g sare potasică şi 50-60 g superfosfat (substanță activă). Dacă solul este uscat, se udă cu 5- 10 litri apă, pentru a realiza un contact mai rapid al rădăcinilor şi a asigura o umiditate bună.

Când pământul nu se calcă bine în jurul rădăcinilor, se creează goluri de aer la nivelul lor, ceea ce favorizează dezvoltarea mucegaiurilor şi uscarea rădăcinilor. Trebuie reținut că îngrăşămintele nu trebuie să vină în contact direct cu rădăcinile dudului deoarece se poate provoca îmbolnăvirea lor. În timpul plantatului, din timp în timp, cu mişcări verticale repezi şi scurte, se mişcă pomul în scopul de a permite pământului să se strecoare printre rădăcini. Se adaugă încă un strat de 10-15 cm după infiltrarea apei şi se calcă din nou îndesat. Restul pământului se așează pe suprafața gropii, fără a se mai călca, formându-se în jurul puietului un muşuroi de 15-20 cm înălțime. Legatul duzilor de tutore se face la 25-30 de zile de la plantare.

Schema de plantare a dudului cu trunchi a - secțiune transversală a gropii; b - mușuroiul pe fundul gropii; c - amestec de pământ și mraniță; d - pământ netasat în zona coletului; e - mușuroi afânat; f - tutoare (pichet)

 În primăverile secetoase, pentru a asigura un procent ridicat de prindere, udatul puieților de dud se repetă de mai multe ori.

În cazul plantării de toamnă, duzii nu se mai udă însă muşuroaiele se fac ceva mai mari pentru a-i proteja de ger.

Plantarea duzilor cu trunchi pitic în plantații intensive se face cu ajutorul sârmei de plantare, marcată din metru în metru sau din 0,5 în 0,5 m. Lungimea sârmelor este de 50 sau 100 m, acestea întinzându-se de-a lungul rândurilor, cu respectarea aliniamentului, prin vizarea celor două jaloane de la capetele rândurilor, stabilite cu ocazia pichetajului.

În cazul desfundării manuale, sârmele se întind pe mijlocul şanțului. În dreptul fiecărui nod, cu ajutorul cazmalei sau al sapei, se fac cuiburi de dimensiuni corespunzătoare rădăcinilor tufei.

Se va urmări ca trunchiul tufei să fie aşezat în dreptul nodului situat pe sârma de plantare. Operația de plantare se va continua până la sfârșit numai pe aceeași parte a sârmei. Se vor executa aceleaşi lucrări descrise la plantarea dudului cu trunchi.

Fazele de lucru la plantarea dudului sub formă de tufă a - așezarea puieților de dud pe un mic mușuroi de pământ; b - acoperirea rădăcinilor cu pământ mărunțit; c - administrarea îngrășămintelor și udarea; d - tăierea axului la doi-trei ochi și mușuroirea

 Puieții de dud-vargă pentru garduri vii şi pajişti se pot planta şi cu ajutorul plantatoarelor. Ele sunt de mai multe tipuri dintre care cel mai folosit este „plantatorul în formă de T”.

Se înfige plantatorul lângă sârmă, în dreptul unui semn de pe ea şi se face o gaură în care se introduce un puiet până la colet. Se înfige din nou plantatorul în poziție oblică, însă la circa 6-10 cm depărtare de gaură în aşa fel, încât vârful plantatorului să pătrundă pe sub rădăcina puietului, apoi acesta se ridică în poziție verticală presând pământul bine.

Se scoate plantatorul şi se trece la plantația altui puiet, după ce se nivelează solul lângă puietul plantat, şi se calcă bine. Dacă timpul este secetos, se udă întâi puietul, apoi se nivelează şi se calcă pământul. Pentru a avea o prindere bună la plantare, trebuie să se realizeze un contact strâns al rădăcinilor cu pământul, evitându-se la maxim golurile.

După încheierea operației de plantare, solul se afânează prin discuirea intervalelor dintre rândurile de pomi. Lucrare care împiedică evaporarea apei şi grăbeşte pornirea în vegetație.