Tehnologia creşterii viermilor de mătase în primele trei vârste - Hrănirea larvelor
| Index articol |
|---|
| Tehnologia creşterii viermilor de mătase în primele trei vârste |
| Temperatura și umiditatea |
| Lumina |
| Ventilația |
| Suprafața de creștere |
| Rărirerea larvelor |
| Hrănirea larvelor |
| Somnuri |
| Așternutul |
Recoltarea, transportul şi păstrarea frunzei de dud
În primele zile se recoltează frunza din partea superioară a lăstarilor, evitându-se culegerea mugurilor de creştere şi a primelor două frunze vârf.
Calitatea frunzei este legată şi de timpul recoltării. Recoltarea se face pe timp răcoros, dimineaţa şi seara, evitându-se perioada caldă din timpul zilei, când frunza are valoare nutritivă scăzută. Frunza de dud recoltată nu se ţine în plantaţie mai mult de jumătate de oră, transportul ei la spaţiile de creştere făcându-se în coşuri de nuiele, pe cât posibil ferite de razele directe ale soarelui. Păstrarea frunzei de dud este foarte adesea necesară pentru a fi folosită în hrănirile ulterioare. Acestui scop îi sunt destinate încăperi speciale, în care se asigură o temperatură scăzută (15°C) şi umiditate ridicată (80%), precum şi ventilaţia corespunzătoare. | |
| Frunza aşezată în straturi de 20-30 cm, se acoperă cu cearşafuri din pânză, umezite. înainte de a fi folosită, frunza se ţine câteva minute în camera de pregătire a hranei pentru a lua temperatura acesteia. Nu se recomandă o păstrare îndelungată a frunzei, întrucât au loc modificări ale compoziţiei chimice a acesteia. Astfel, proteinele se descompun în aminoacizi, iar hidraţii de carbon în zaharuri simple, substanţe care sunt consumate chiar de frunză în cursul procesului de respiraţie. La aceasta se adaugă pierderea apei prin transpiraţie şi în consecinţă diminuarea valorii nutritive a frunzei. |
Modul de administrare a frunzei de dud în hrana larvelor tinere
Pentru a fi mai bine consumată, frunza utilizată în hrana larvelor tinere se toacă, manual său mecanic, în şuviţe a căror dimensiune se corelează cu vârsta larvelor. Pentru larvele aflate în vârsta I, şuviţele au dimensiunea de 0,5 cm, crescând la 1-2 cm în vârsta a II-a si la 2-3 cm în vârsta a III-a.
În general, se apreciază că fragmentele de frunză trebuie să fie de trei ori mai lungi decât larva şi de 2 ori mai late decât aceasta. Înainte de intrarea în somn, frunza se toacă la dimensiuni mici, astfel încât frunza neconsumată să se usuce mai repede. Administrarea frunzei sub formă tocată prezintă avantajul că este mai uşor distribuită în hrana larvelor, este mai bine consumată de către acestea, conducând la un consum mai redus de frunză.
Cantitatea de frunză administrată în hrana larvelor tinere
Pentru larvele rezultate din 10-12 g ouă (o cutie, 20.000 larve) s-au administrat următoarele cantităţi de frunză:
| Vârsta larvară | Cantitatea de frunză/kg | Nr. de hrăniri/zi |
| Vârsta I-a | ||
| ziua 1 | 0,15 | 4 |
| ziua 2 | 0,6 | 5 |
| ziua 3 | 0,8 | 5 |
| ziua 4 | 0,25 | 2 |
| Total vârsta I-a | 1,8 | 16 |
| Vârsta a II-a | ||
| ziua 1 | 1,3 | 4 |
| ziua 2 | 1,6 | 4 |
| ziua 3 | 0,8 | 3 |
| Total vârsta a II-a | 3,7 | 11 |
| Vârsta a III-a | ||
| ziua 1 | 2,5 | 4 |
| ziua 2 | 6 | 4 |
| ziua 3 | 7,5 | 4 |
| ziua 4 | 3,5 | 3 |
| Total vârsta a III-a | 19,5 | 15 |
| Total vârsta I-III | 25 | 42 |
Cât priveşte numărul de hrăniri în decursul a 24 ore, acesta este variabil în funcție de vârsta și de apetitul larvelor şi se încadrează în general, în limitele prezentate în tabel.