Creșterea viermilor de mătase

Tăierile în verde – pentru producerea de frunză – sunt lucrări de mare însemnătate şi cu totul specifice dudului, deoarece împiedică formarea fructelor şi stimulează apariția unui mare număr de lăstari din mugurii latenți de la baza ramurilor. Aceşti lăstari prezintă o creștere foarte viguroasă, fiind lungi şi fără ramificații laterale, fapt ce uşurează şi reduce costurile pentru recoltarea frunzei. Cu fiecare tăiere se înmulțeşte numărul de lăstari formați din mugurii din ce în ce mai mari, cu un conținut ridicat în apă, substanțe proteice şi acid ascorbic.

 Totodată, soiurile valoroase de dud, cu o bogată zestre ereditară, îşi manifestă întreg potențialul lor productiv, cu frunze mari, de cea mai bună calitate pentru creşterea viermilor de mătase.

 Prin aplicarea anuală a tăierii lăstarilor cu frunză, se constituie cel mai radical mijloc de prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor dudului, deoarece, suprimând întreg aparatul foliar, agenții patogeni şi dăunătorul cel mai periculos – omida păroasă a dudului – nu mai dispun de hrana oferită de coroana duzilor netăiați.

 După cercetările efectuate, rezultă că, în condițiile țării noastre, cele mai ridicate producții de frunză se obțin prin aplicarea tăierilor în verde până la 15 iunie, perioadă care coincide, în majoritatea regiunilor, cu vârsta a V-a a larvelor. Aplicând tăieri de producție la epoci mai târzii, se obține o recoltă mai scăzută de frunză, deoarece, lăstarii nou formați au o perioadă mai scurtă de creştere şi degeră pe perioada de iarnă.

 Tăierile pentru producere de frunză se aplică tuturor tipurilor de plantații de dud: intensive, cu trunchi şi cordon orizontal.

 Tehnica tăierilor pentru producerea de frunză constă în suprimarea cu foarfeca sau alte maşini de tăiere a tuturor ramurilor de un an.

Tăierea se execută scurt, la 1 – 2 ochi, oblic în afară, deasupra unui mugure. Dacă tăietura este prea înclinată sau prea sus față de ochi, poate duce la uscarea acestuia.

În urma aplicării anuale a tăierii lăstarilor, extremitățile ramurilor de schelet se îngroaşă, astfel încât capătă aspectul unor „pumni”, garnisiți cu un număr mare de muguri latenți, care asigură producții ridicate de frunză în fiecare an.

Efectul tăierilor pentru producerea frunzei aplicate irațional şi în perioade nepotrivite, duce, pe de o parte, la scăderea producției de frunză, iar pe de altă parte la slăbirea rezistenței dudului la condițiile neprielnice ale mediului înconjurător.